(1)Când o cerere este pendinte în

faţa unei instanţe străine şi este previzibil că

hotărârea străină va fi susceptibilă de recunoaştere

sau de executare în România, instanţa română sesizată ulterior

cu o cerere între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect

şi aceeaşi cauză, poate suspenda judecata până la

pronunţarea hotărârii de către jurisdicţia

străină. Instanţa română va respinge cererea când

hotărârea străină pronunţată este susceptibilă de

a fi recunoscută conform dispoziţiilor prezentei cărţi.

(2)În cazul suspendării

prevăzut la alin. (1), dacă jurisdicţia străină se

declară necompetentă sau dacă hotărârea străină

pronunţată nu este susceptibilă de a fi recunoscută în

România, instanţa română repune procesul pe rol la cererea

părţii interesate.

(3)Faptul că o cauză este

sau nu pendinte în faţa jurisdicţiei străine se determină

conform legii statului în care are loc procesul.