Art. 1070: For de necesitate
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Instanţa română de la
locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă devine
competentă să soluţioneze cauza, deşi legea nu prevede
competenţa instanţelor române, dacă se dovedeşte că nu
este posibilă introducerea unei cereri în străinătate sau
că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea să fie introdusă
în străinătate.
(2)În situaţiile prevăzute
la alin. (1), dacă cererea este formulată de un cetăţean
român sau apatrid domiciliat în România ori de o persoană juridică de
naţionalitate română, competenţa instanţei române este
obligatorie.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1066 - Competența generală a instanțelor române; Art. 1067 - Excepții de la competența generală; Art. 1068 - Criterii alternative de competență; Art. 1069 - Competența teritorială a instanțelor române în litigiile cu elemente de extraneitate; Art. 1071 - Litispendența internațională; Art. 1072 - Conexitatea internațională; Art. 1073 - Imunitatea de jurisdicție a statelor străine; Art. 1077 - Competența exclusivă a instanțelor române; Art. 1078 - Prorogarea voluntară de jurisdicție; Art. 1079 - Clauza de prorogare de jurisdicție; Art. 1100 - Recunoașterea hotărârilor străine
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1070 din Codul de Procedură Civilă reglementează excepția forului de necesitate (sau 'forum necessitatis'), un principiu fundamental al dreptului internațional privat care asigură accesul la justiție în situații extreme. Acest for permite instanțelor române să devină competente să soluționeze o cauză, chiar și în absența unei prevederi legale exprese privind competența lor, atunci când se dovedește că nu este posibilă sau rezonabilă introducerea unei cereri în străinătate. Scopul principal este prevenirea denegării de justiție pentru litigantul care, altfel, nu ar avea la dispoziție un forum competent pentru soluționarea litigiului său. Prima condiție cumulativă este existența unei legături suficiente între cauza dedusă judecății și România, aceasta putând fi dată de domiciliul/sediul părților, locul producerii faptei, locul executării obligațiilor etc. A doua condiție esențială este imposibilitatea practică sau rezonabilă a sesizării unei instanțe străine. Alin. (2) introduce o nuanță importantă, transformând competența instanței române dintr-una facultativă într-una obligatorie, dacă cererea este formulată de un cetățean român, un apatrid cu domiciliul în România sau o persoană juridică de naționalitate română, subliniind rolul protector al statului față de propriii cetățeni și entități juridice în context transfrontalier.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol