Art. 1069: Excepţia de arbitraj
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Dacă părţile au
încheiat o convenţie de arbitraj vizând un litigiu arbitrabil conform
legii române, instanţa română sesizată îşi va declina
competenţa, cu excepţia situaţiilor în care:
a)pârâtul
nu a invocat excepţia de arbitraj până la primul termen la care a
fost legal citat;
b)instanţa
constată că respectiva convenţie de arbitraj este caducă
sau inoperantă;
c)tribunalul
arbitral nu poate fi constituit sau arbitrul unic nu poate fi desemnat din
motive vădit imputabile pârâtului.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1047 - Noțiunea și forma convenției de arbitraj; Art. 1048 - Obiectul și forma convenției arbitrale; Art. 1051 - Litigii arbitrabile; Art. 1052 - Competența tribunalului arbitral de a hotărî asupra propriei sale competențe; Art. 1054 - Constituirea tribunalului arbitral; Art. 1056 - Termenele pentru constituirea tribunalului arbitral; Art. 1070 - Efectele hotărârii arbitrale; Art. 245 - Excepțiile procesuale; Art. 248 - Excepțiile de procedură; Art. 250 - Consecințele admiterii excepțiilor; Art. 297 - Recursul împotriva încheierilor; Art. 431 - Puterea de lucru judecat
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1069 din Codul de Procedură Civilă reglementează excepția de arbitraj, o excepție procesuală de fond și peremptorie prin care instanța de drept comun este chemată să își decline competența în favoarea jurisdicției arbitrale, atunci când părțile au convenit să supună litigiul lor arbitrajului. Acest principiu este o consecință directă a autonomiei de voință a părților și a forței obligatorii a convenției de arbitraj. Rolul instanței de stat este de a verifica existența și valabilitatea *prima facie* a convenției de arbitraj și dacă litigiul este arbitrabil conform legii române. Articolul prevede însă și situații limitative în care instanța română își va menține competența, chiar dacă există o convenție de arbitraj. Aceste excepții vizează: a) o renunțare tacită a pârâtului la beneficiul arbitrajului, prin neinvocarea excepției la primul termen de judecată la care a fost legal citat (o manifestare a principiului celerității și a sancțiunii pasivității procesuale); b) invaliditatea sau ineficacitatea convenției de arbitraj (caducitatea sau inoperabilitatea), situații în care clauza arbitrală nu își mai poate produce efectele dorite sau este viciată ab initio; c) o atitudine abuzivă sau obstructivă a pârâtului, care împiedică constituirea tribunalului arbitral sau desemnarea arbitrului unic, caz în care nu ar fi echitabil ca partea reclamantă să fie privată de accesul la justiție.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol