Art. 1064: Restituirea cauţiunii

Art. 978 - Măsuri asigurătorii (General); Art. 997 - Ordonanța președințială (Condiții generale); Art. 718 - Suspendarea executării silite (Cauțiune); Art. 429 - Hotărârea definitivă (Definiție și efecte); Art. 488 - Obiectul recursului (Reguli generale); Art. 222 - Depunerea sumelor și a valorilor (C.proc.civ. - generalități); Art. 223 - Îndatoririle de păstrare a bunurilor şi a valorilor (C.proc.civ.)

Articolul 1064 din Codul de Procedură Civilă reglementează condițiile și procedura de restituire a cauțiunii depuse în cadrul unui proces civil. Cauțiunea, având rolul de garanție pentru eventualele prejudicii cauzate de o măsură procesuală, se restituie, de principiu, la cerere, după pronunțarea unei hotărâri definitive în procesul principal sau după încetarea efectelor măsurii pentru care a fost constituită. Legiuitorul impune un termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sau încetarea măsurii în care cel îndreptățit la despăgubiri poate formula o cerere de plată a acestora din cauțiune. O excepție importantă de la acest termen o constituie posibilitatea restituirii imediate a cauțiunii, dacă partea interesată declară expres că nu urmărește obligarea la despăgubiri. Instanța se pronunță asupra cererii de restituire printr-o încheiere, cu citarea părților. Această încheiere este supusă exclusiv recursului la instanța ierarhic superioară, recurs care are efect suspensiv de executare. Un aspect notabil este dispoziția din oficiu a restituirii cauțiunii în situația în care cererea principală pentru care a fost depusă a fost respinsă, simplificând procedura pentru cel care a depus-o. Această reglementare detaliază mecanismul procedural prin care o garanție provizorie își încetează efectele, asigurând echilibrul între drepturile părților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.