Art. 1062: Procedura de stabilire a cauţiunii

Art. 1058 NCPC - Noțiunea și scopul cauțiunii; Art. 1059 NCPC - Cazurile în care se stabilește cauțiunea; Art. 1060 NCPC - Cuantumul cauțiunii; Art. 1061 NCPC - Depunerea cauțiunii; Art. 1063 NCPC - Ridicarea cauțiunii; Art. 235 NCPC - Camera de consiliu; Art. 424 alin. (1) lit. b) NCPC - Încheierile premergătoare; Art. 466 alin. (3) NCPC - Atacarea încheierilor odată cu fondul; Art. 195 NCPC - Urgența (principiu general)

Articolul 1062 din Codul de Procedură Civilă reglementează procedura de stabilire a cauțiunii, un mecanism esențial pentru garantarea executării sau a despăgubirilor în cadrul unor măsuri procesuale (e.g., măsuri asigurătorii, suspendare executare silită). Norma instituie regula generală conform căreia instanța stabilește cauțiunea în ședință publică, cu citarea părților și respectarea principiului contradictorialității, însă în termen scurt și cu urgență. Decizia instanței ia forma unei încheieri, care, având caracter premergător, nu poate fi atacată separat, ci doar odată cu hotărârea finală prin care s-a dispus măsura principală în legătură cu care a fost stabilită cauțiunea. O excepție importantă este prevăzută pentru cazurile de urgență extremă, permițând instanței stabilirea cauțiunii chiar și fără citarea prealabilă a părților. În această situație excepțională, cauțiunea trebuie depusă obligatoriu în numerar, într-un termen stabilit de instanță, termen ce începe să curgă de la comunicarea încheierii către debitor. Sancțiunea pentru nedepunerea cauțiunii în termenul specificat în situațiile de urgență este severă: desființarea de drept a măsurilor pentru care s-a dispus constituirea garanției, subliniind rolul esențial al cauțiunii în asigurarea efectivității și echilibrului măsurilor procesuale provizorii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.