Art. 1060: Aducerea unui garant

Art. 1056 C. proc. civ. - Noțiunea și scopul cauțiunii; Art. 1057 C. proc. civ. - Cauțiunea în numerar; Art. 1058 C. proc. civ. - Cauțiunea prin titluri de stat; Art. 1059 C. proc. civ. - Cauțiunea prin garanții reale; Art. 1061 C. proc. civ. - Soluționarea cererii de aducere a garantului; Art. 2282 Cod Civil - Noțiunea fideiusiunii; Art. 2286 Cod Civil - Condițiile fideiusiunii; Art. 2291 Cod Civil - Obligația fideiusorului; Art. 270 C. proc. civ. - Forța probantă a înscrisului autentic

Articolul 1060 din Codul de Procedură Civilă introduce o flexibilitate în modalitatea de constituire a cauțiunilor procesuale, permițând, cu caracter excepțional, înlocuirea garanțiilor materiale (numerar, titluri de stat, bunuri) reglementate de Art. 1057-1059, cu o garanție personală – aducerea unui garant. Această posibilitate este condiționată cumulativ de trei elemente esențiale: cererea debitorului cauțiunii, acordul expres al beneficiarului cauțiunii și încuviințarea instanței de judecată. Rolul instanței este crucial, aceasta urmând să stabilească un termen pentru înfățișarea garantului și să verifice viabilitatea acestuia. Odată încuviințat, garantul se obligă, printr-o declarație dată în fața instanței sau printr-un înscris autentic, să garanteze obligația până la nivelul sumei stabilite de instanță. Acest mecanism reprezintă o aplicație a principiului disponibilității părților în materie de garanții procesuale, oferind o alternativă viabilă pentru debitor, fără a diminua însă securitatea beneficiarului, grație controlului judiciar și caracterului obligatoriu al acordului expres al acestuia din urmă. Instituția garantului în cauțiune, deși specifică procedurii civile, se bazează pe principiile fideiusiunii din dreptul civil, adaptate contextului procesual.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.