Art. 1057: Stabilirea cauţiunii şi depunerea ei

Art. 450 Cod procedură civilă - Suspendarea executării hotărârii; Art. 720 Cod procedură civilă - Suspendarea executării silite; Art. 972 Cod procedură civilă - Sechestrul asigurător; Art. 990 Cod procedură civilă - Poprirea asigurătorie; Art. 997 Cod procedură civilă - Ordonanța președințială; Art. 1060 Cod procedură civilă - Restituirea cauţiunii

Articolul 1057 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspectele esențiale privind stabilirea și depunerea cauțiunii în cadrul procesului civil. Cauțiunea, o garanție procesuală sub formă de sumă de bani, are rolul de a asigura repararea eventualelor prejudicii ce ar putea fi cauzate părții adverse prin luarea unei măsuri provizorii sau prin exercitarea abuzivă a unui drept procesual, atunci când legea impune o astfel de condiție. Competența de a stabili valoarea cauțiunii revine instanței de judecată sau, după caz, executorului judecătoresc, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile. Alineatul (2) stabilește limite clare pentru cuantumul cauțiunii: nu poate depăși 20% din valoarea obiectului cererii evaluabil în bani și maximum 10.000 lei pentru cererile al căror obiect nu este evaluabil în bani, cu excepția cazurilor în care legea prevede expres altfel. Depunerea sumei se realizează la Trezoreria Statului, CEC Bank - S.A. sau alte instituții de credit autorizate, pe numele părții care o constituie, însă la dispoziția instanței sau a executorului, asigurându-se astfel indisponibilizarea și destinația specială a acesteia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.