(1)Dacă dosarul sau

înscrisurile dispărute priveau o pricină în care se pronunţase o

hotărâre, această hotărâre se va reface de către

instanţa care a pronunţat-o, după cel de-al doilea exemplar al

hotărârii păstrat la mapă, iar dacă şi acel exemplar

ar fi dispărut, vor putea servi la refacere copiile legalizate de pe

hotărâre, ce s-au încredinţat părţilor sau altor persoane.

(2)În acest scop, instanţa va

putea să dispună, din oficiu, să se facă publicaţii

într-un ziar de largă răspândire, cu invitaţia ca orice posesor

al unei copii de pe hotărâre să o depună la grefa instanţei

care a ordonat publicaţia.

(3)Dacă hotărârea nu se

poate reface pe calea arătată la alin. (1) şi (2), se va trece

la refacerea ei de către instanţa care a pronunţat-o, potrivit

dispoziţiilor art. 1.054.

(4)În situaţia în care dosarul,

inclusiv hotărârea, nu se pot reface nici potrivit alin. (3), iar cauza se

află în apel, instanţa de apel va judeca din nou pricina în fond.

Pentru judecata din nou a cauzei, părţile sunt obligate să

facă dovada că între ele a existat litigiul ce face obiectul

rejudecării şi că acesta a fost soluţionat prin

hotărâre judecătorească. Dovada se va face cu orice înscrisuri

sau extrase din registrele ori din alte evidenţe ale instanţei

judecătoreşti sau ale altor autorităţi.

(5)Când procesul se află în

recurs, iar dosarul, inclusiv hotărârile date în primă

instanţă sau apel, nu pot fi refăcute nici potrivit alin. (3),

instanţa de recurs va trimite cauza instanţei de apel pentru a proceda

potrivit alin. (4).

(6)Dacă în cursul

judecării a fost găsită hotărârea dispărută,

cererea de refacere va fi respinsă.

(7)Dacă ulterior judecării

cererii de refacere hotărârea dispărută a fost găsită,

hotărârea refăcută potrivit prevederilor alin. (3), (4) şi

(5) va fi anulată de către instanţa care a pronunţat-o.