Art. 1028: Instanţa competentă

Art. 94 - Competența materială a judecătoriilor; Art. 95 - Competența materială a tribunalelor; Art. 107 - Regula generală a competenței teritoriale; Art. 112 - Competența în materia divorțului; Art. 129 - Verificarea competenței; Art. 130 - Excepția de necompetență; Art. 1024 - Domeniul de aplicare (Titlul III, Cartea III CPC); Art. 1030 - Acordul soților (în procedura divorțului); Art. 1031 - Judecata cererii (în procedura divorțului)

Articolul 1028 din Codul de Procedură Civilă stabilește normele de competență materială și teritorială aplicabile cererilor deduse judecății în primă instanță, în cadrul procedurii speciale a divorțului (conform amplasării sale în Titlul III, Cartea III a CPC). Alin. (1) instituie o normă de competență materială absolută, atribuind judecătoriei calitatea de instanță competentă să soluționeze în primă instanță acțiunile de divorț. Această soluție legislativă reflectă intenția legiuitorului de a plasa litigiile de divorț la nivelul jurisdicțional cel mai accesibil și eficient, având în vedere natura și complexitatea, de regulă, a acestor cauze. Pe de altă parte, alin. (2) al articolului face o trimitere expresă la dreptul comun în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale. Aceasta înseamnă că, pentru a determina instanța de judecată competentă din punct de vedere teritorial, se vor aplica regulile generale cuprinse în Cartea I, Titlul II, Capitolul II al Codului de Procedură Civilă (Art. 107 și următoarele), precum și eventualele dispoziții speciale privind competența teritorială în materia divorțului (ex: Art. 112 CPC).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.