Art. 1025: Titlul executoriu

Art. 632 - Titlurile executorii; Art. 637 - Condiţiile hotărârilor şi ale altor înscrisuri pentru a fi titluri executorii; Art. 662 - Condițiile generale ale executării silite; Art. 712 - Obiectul contestației la executare; Art. 713 - Competenţa soluţionării contestaţiei la executare; Art. 1014 - Domeniul de aplicare al ordonanței de plată; Art. 1020 - Hotărârea judecătorească în procedura ordonanței de plată; Art. 1021 - Calea de atac în procedura ordonanței de plată

Articolul 1025 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale privind natura și efectele ordonanței de plată, consacrând-o ca titlu executoriu cu regim special. În ciuda caracterului său provizoriu, conferit de posibilitatea introducerii cererii în anulare, ordonanța de plată este imediat executorie, asigurând astfel celeritatea recuperării creanțelor. Aceasta beneficiază de o autoritate de lucru judecat provizorie ('res judicata'), care devine definitivă la momentul la care cererea în anulare nu este introdusă sau este respinsă, consolidând stabilitatea juridică a creanței. De asemenea, articolul corelează ordonanța de plată cu dispozițiile generale ale Codului de Procedură Civilă privind titlurile executorii (Art. 637). Partea a doua a articolului detaliază regimul contestației la executare împotriva ordonanței de plată. Spre deosebire de dreptul comun, care permite invocarea unei game largi de motive, contestația la executare împotriva ordonanței de plată este restrânsă la neregularități de procedură legate de executarea silită propriu-zisă sau la cauze de stingere a obligației apărute *ulterior* rămânerii definitive a ordonanței. Această limitare subliniază caracterul sumar și accelerat al procedurii ordonanței de plată, având drept scop eficientizarea procesului de recuperare a creanțelor certe, lichide și exigibile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.