(1)Împotriva ordonanţei de

plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) şi (2) debitorul poate

formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau

comunicării acesteia.

(2)Cererea în anulare poate fi

introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021

alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată

prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).

(3)Prin cererea în anulare se poate

invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu

pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este

cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei

de plată. Dispoziţiile art. 1.021 se aplică în mod

corespunzător.

(4)Cererea în anulare se

soluţionează de către instanţa care a pronunţat

ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători.

(5)Cererea în anulare nu

suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă

încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune,

al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.

(6)Dacă instanţa

învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va

anula ordonanţa, în tot sau, după caz, în parte, pronunţând o

hotărâre definitivă. Prevederile art. 1.021 alin. (3) şi ale

art. 1.022 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(7)În cazurile prevăzute la

alin. (2), dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, va

pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa

de plată, dispoziţiile art. 1.022 aplicându-se în mod

corespunzător.

(8)Hotărârea prin care a fost

respinsă cererea în anulare este definitivă.