Art. 1021: Contestarea creanţei

Art. 1014 - Domeniul de aplicare; Art. 1015 - Condiţii de admisibilitate; Art. 1017 - Cererea de ordonanţă de plată; Art. 1020 - Citarea părţilor; Art. 1022 - Admiterea cererii; Art. 1023 - Calea de atac împotriva încheierii de respingere; Art. 192-200 - Dispoziţii generale privind cererea de chemare în judecată; Art. 249 - Sarcina probei; Art. 254 - Probele; Art. 430-435 - Efectele hotărârilor judecătorești

Articolul 1021 din Codul de Procedură Civilă reglementează mecanismul de apărare al debitorului în cadrul procedurii sumare a ordonanței de plată. Textul distinge două situații fundamentale pentru respingerea cererii creditorului: (1) Când contestația debitorului este întemeiată pe baza înscrisurilor aflate la dosar, a explicațiilor și lămuririlor părților, fără a necesita administrarea altor probe. Instanța verifică fondul apărărilor și, dacă sunt fondate, respinge cererea creditorului printr-o încheiere, care nu are autoritate de lucru judecat pe fondul dreptului; (2) Când apărările de fond ale debitorului necesită administrarea de probe complexe, ce ar fi specifice procedurii de drept comun. Această prevedere subliniază caracterul restrictiv al procedurii ordonanței de plată, care nu este destinată soluționării litigiilor complexe ce implică un probatoriu extins. În ambele cazuri de respingere, alin. (3) consacră principiul accesului liber la justiție, permițând creditorului să introducă o cerere de chemare în judecată pe calea dreptului comun, fără ca respingerea cererii de ordonanță de plată să îi afecteze dreptul de a-și valorifica pretenția pe calea judiciară obișnuită.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.