Art. 1020: Declaraţiile părţilor. Stingerea litigiului

Art. 438 C.proc.civ. - Hotărârea de expedient (Tranzacția); Art. 439 C.proc.civ. - Învoiala părţilor (Tranzacția judiciară); Art. 440 C.proc.civ. - Efectele tranzacției; Art. 632 C.proc.civ. - Titlurile executorii; Art. 634 C.proc.civ. - Categorii de titluri executorii; Art. 1013 C.proc.civ. - Domeniul de aplicare (Ordonanța de plată); Art. 1019 C.proc.civ. - Hotărârea; Art. 1021 C.proc.civ. - Calea de atac

Articolul 1020 din Codul de Procedură Civilă reglementează modalități specifice de stingere a litigiului în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată. Primul alineat vizează situația în care creditorul confirmă primirea plății sumei datorate; instanța, constatând această împrejurare, pronunță o încheiere definitivă prin care dispune închiderea dosarului, consfințind stingerea creanței și, implicit, a obiectului judecății. Această dispoziție facilitează o soluționare rapidă a cauzei atunci când obligația este îndeplinită în cursul procesului. Al doilea alineat abordează situația în care părțile, creditorul și debitorul, ajung la o înțelegere privind plata, asimilată unei veritabile tranzacții judiciare. Instanța ia act de această înțelegere și pronunță o hotărâre de expedient, conform dispozițiilor generale ale art. 438 C.proc.civ. Ultimul alineat subliniază caracterul definitiv și executoriu al hotărârii de expedient, conferindu-i forța unui titlu executoriu. Aceasta înseamnă că, în cazul neîndeplinirii voluntare a înțelegerii, partea interesată poate proceda direct la executarea silită, fără a mai fi necesară o altă judecată. Articolul 1020 C.proc.civ. reflectă principiile celerității și eficienței procedurilor speciale, precum și autonomia de voință a părților în soluționarea conflictelor juridice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.