(1)Pentru soluţionarea cererii,
judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit
dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii
şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii
sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a
părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia
va fi înmânată părţii cu 10 zile înaintea termenului de
judecată.
(2)La citaţia pentru debitor se
vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în
dovedirea pretenţiilor.
(3)În citaţie se va preciza
că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel
puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se
menţiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă
de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a
pretenţiilor creditorului.
(4)Întâmpinarea nu se comunică
reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de
la dosarul cauzei.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 1019 din Codul de Procedură Civilă reglementează aspecte esențiale privind citarea părților și depunerea întâmpinării în cadrul procedurilor speciale de judecată (ex: ordonanța de plată, cererile de valoare redusă) caracterizate prin urgență și celeritate. Scopul citării, conform alin. (1), nu se limitează doar la aducerea la cunoștință a termenului, ci vizează și obținerea de explicații, lămuriri, stăruirea în efectuarea plății sau ajungerea la o înțelegere amiabilă, reflectând principiul disponibilității și al soluționării amiabile. Termenul scurt de citare (10 zile) subliniază caracterul urgent al acestor proceduri.
Alin. (2) impune anexarea cererii creditorului și a actelor doveditoare la citația destinată debitorului, asigurând respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, permițând debitorului să își pregătească eficient apărarea.
O inovație procedurală importantă este adusă de alin. (3), care impune debitorului obligația de a depune întâmpinare cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată. Consecința nedepunerii întâmpinării este semnificativă: instanța poate considera, în funcție de circumstanțele cauzei, acest fapt ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului. Aceasta nu este o mărturisire judiciară în sens strict, ci o prezumție relativă ('juris tantum') de recunoaștere, lăsând loc instanței să aprecieze, în contextul probelor administrate, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru o astfel de concluzie. Este o derogare de la regulile generale ale nedepunerii întâmpinării, care nu duc automat la recunoașterea pretențiilor.
Alin. (4) stabilește o derogare de la regula generală a comunicării întâmpinării către reclamant. În aceste proceduri urgente, întâmpinarea nu se comunică, reclamantul având posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul acesteia direct de la dosarul cauzei, o măsură menită să contribuie la celeritatea soluționării litigiului, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată