Art. 1005: Autoritatea lucrului judecat (Acțiuni posesorii)

Art. 430 - Autoritatea de lucru judecat (NCPC); Art. 431 - Întinderea autorității de lucru judecat (NCPC); Art. 432 - Efectele hotărârilor penale și ale altor hotărâri (NCPC); Art. 949 - Obiectul și condițiile cererilor posesorii (NCPC); Art. 950 - Termenul de introducere a cererii posesorii (NCPC); Art. 951 - Judecata cererilor posesorii (NCPC); Art. 952 - Cumulul cererii posesorii cu cererea pe fond (NCPC); Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate (NCC); Art. 936 - Efectele posesiei (NCC)

Articolul 1005 din Codul de Procedură Civilă reglementează specific autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în materia acțiunilor posesorii, subliniind distincția fundamentală dintre protejarea stării de fapt a posesiei și soluționarea fondului dreptului de proprietate. Conform alin. (1), o hotărâre posesorie beneficiază de autoritate de lucru judecat doar într-o nouă cerere posesorie, cu respectarea triplei identități (părți și fapte), dar **nu se opune** unei cereri ulterioare privitoare la fondul dreptului. Această dispoziție evidențiază caracterul provizoriu și limitat al protecției posesorii, care vizează restabilirea sau menținerea unei stări de fapt, fără a prejudicia dezbaterea asupra dreptului real. Pe de altă parte, alin. (2) stabilește că o hotărâre prin care s-a soluționat o acțiune pe fondul dreptului (petitorie) va avea autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară referitoare la același bun. Această prevedere confirmă prevalența soluției date asupra fondului dreptului, care, odată stabilită definitiv, nu mai poate fi contrazisă prin intermediul unei acțiuni posesorii. Astfel, articolul consacră principiul conform căruia acțiunile posesorii nu pot fi exercitate în cazul în care dreptul este contestat în mod serios și definitiv prin hotărâre judecătorească pe fond.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.