Art. 1004: Judecata şi căile de atac

Art. 949 - Obiectul cererilor posesorii; Art. 950 - Condițiile de admisibilitate a cererilor posesorii; Art. 951 - Restituirea bunului; Art. 952 - Judecata cererilor posesorii; Art. 200 - Judecata de urgenţă şi cu precădere (Aplicabilitate generală); Art. 209 - Cererea reconvențională (Regula generală); Art. 466 și urm. - Dispoziții generale privind apelul

Articolul 1004 din Codul de Procedură Civilă stabilește regulile specifice de judecată și căi de atac aplicabile cererilor posesorii, subliniind caracterul sumare și urgent al acestora. Prin alin. (1), se impune judecarea cu urgență și precădere, reflectând necesitatea restabilirii rapide a stării de fapt anterioare tulburării sau deposedării, fără a prejudeca fondul dreptului. Alin. (2) instituie o regulă de inadmisibilitate fundamentală: sunt respinse cererea reconvențională și orice alte cereri ce vizează protecția unui drept legat de bunul în litigiu. Această interdicție are rolul de a menține distincția clară dintre acțiunea posesorie (ce privește doar posesia, ca stare de fapt) și acțiunea petitorie (ce vizează dreptul de proprietate sau alte drepturi reale), împiedicând transformarea procesului posesoriu într-unul petitoriu. Hotărârea pronunțată în cererile posesorii, conform alin. (3), este supusă numai apelului, recunoștință fiind limitată doar la această cale ordinară de atac. Această limitare subliniază caracterul provizoriu al hotărârii posesorii, care nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului dreptului, lăsând deschisă posibilitatea soluționării ulterioare a litigiului de proprietate printr-o acțiune petitorie separată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.