Art. 1002: Autoritatea de lucru judecat

Art. 430 - Puterea de lucru judecat; Art. 431 - Obiectul şi limitele puterii de lucru judecat; Art. 432 - Excepţia puterii de lucru judecat; Art. 996 - Condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale; Art. 997 - Obiectul ordonanţei preşedinţiale; Art. 998 - Hotărârea şi căile de atac; Art. 999 - Executarea ordonanţei

Articolul 1002 din Codul de Procedură Civilă reglementează specificitatea autorității de lucru judecat în materia ordonanțelor președințiale. Acesta consacră principiul relativității puterii de lucru judecat a ordonanței președințiale, în sensul că o nouă cerere de ordonanță președințială între aceleași părți, pentru același obiect și cauză, va fi admisibilă doar dacă s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat prima măsură. Această regulă se bazează pe caracterul provizoriu și pe esența ordonanței președințiale de a fi o soluție dictată de urgență, susceptibilă de a fi modificată sau revocată odată cu schimbarea contextului faptic. Un principiu cardinal stabilit de acest articol este lipsa autorității de lucru judecat a ordonanței președințiale asupra fondului dreptului, ceea ce înseamnă că soluția adoptată pe calea acestei proceduri sumare nu prejudecă și nu împiedică o dezbatere ulterioară completă a litigiului pe fond. În contrast, o hotărâre definitivă dată asupra fondului dreptului va avea întotdeauna autoritate de lucru judecat față de o cerere ulterioară de ordonanță președințială, confirmând supremația judecății pe fond asupra măsurilor provizorii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.