Art. 1000: Calea de atac

Art. 996 - Ordonanța președințială (dispoziții generale); Art. 997 - Condițiile de admisibilitate (urgența, neprejudecarea fondului); Art. 998 - Instanța competentă și procedura de judecată; Art. 999 - Suspendarea judecății și caracterul provizoriu (alin. 4, referința directă); Art. 466 - Obiectul și caracterul apelului; Art. 471 - Termenul de apel; Art. 483 - Obiectul și caracterul recursului; Art. 711 - Obiectul contestației la executare; Art. 714 - Termenul de contestație la executare; Art. 222 - Cauțiunea; Art. 181 - Calculul termenelor; Art. 95 - Competența tribunalelor (exemplu de reglementare a competenței)

Articolul 1000 din Codul de Procedură Civilă reglementează căile de atac specifice împotriva ordonanței președințiale, caracterizate prin celeritate și particularități procedurale. Norma stabilește principiul conform căruia singura cale de atac de drept comun împotriva unei ordonanțe președințiale este apelul, cu excepția situațiilor expres prevăzute de legi speciale. Termenul de apel este de 5 zile, calculat de la pronunțare (pentru ordonanțele date cu citare) sau de la comunicare (pentru cele date fără citarea părților), subliniind urgența specifică acestei proceduri. Instanța de apel are prerogativa de a suspenda executarea ordonanței, dar numai cu condiția achitării unei cauțiuni stabilite de către aceasta, cauțiune care are rolul de a asigura reparația eventualelor prejudicii ce ar putea fi cauzate prin suspendare. Judecarea apelului se face cu celeritate și prioritate, cu citarea părților, păstrând caracterul sumare și provizoriu al soluției, fără a prejudeca fondul dreptului (alin. 3 trimițând la Art. 999 alin. 4). O particularitate este introdusă la alin. 4, care prevede că, în cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel (situații excepționale), calea de atac este recursul, aplicându-se corespunzător dispozițiile apelului. În final, alin. 5 clarifică faptul că împotriva executării silite a ordonanței președințiale este admisibilă contestația la executare, ca o cale distinctă de atac, vizând aspecte legate de procedura de executare, nu de legalitatea sau temeinicia ordonanței în sine.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.