Art. 100: Cererea formulată de mai mulţi reclamanţi

Art. 2 - Judecătoriile; Art. 3 - Tribunalele; Art. 9 - Competenţa teritorială alternativă; Art. 29 - Litisconsortiul procesual; Art. 101 - Joncţiunea de cereri şi judecarea lor separată; Art. 102 - Cereri accesorii, incidente şi adiţionale; Art. 194 - Conţinutul cererii de chemare în judecată

Articolul 100 din Codul de Procedură Civilă reglementează o situație particulară a pluralității de părți, cunoscută și sub denumirea de pluralitate subiectivă, care apare atunci când mai mulți reclamanți formulează pretenții distincte împotriva aceluiași pârât sau când un reclamant (sau mai mulți) formulează pretenții împotriva mai multor pârâți, prin aceeași cerere de chemare în judecată. Caracteristica esențială a acestor pretenții este că ele izvorăsc din raporturi juridice distincte și nu sunt într-o legătură care să impună judecarea lor împreună (adică nu se află în situația de conexitate sau litisconsortiu obligatoriu). Doctrina subliniază că scopul acestei reglementări este de a asigura respectarea regulilor de competență materială și teritorială, individualizând determinarea instanței competente pentru fiecare pretenție în parte. Astfel, valoarea, natura sau obiectul fiecărei pretenții sunt analizate separat, împiedicând agregarea artificială a unor pretenții de valoare redusă pentru a atrage competența unei instanțe superioare sau, dimpotrivă, divizarea nejustificată. Prin această dispoziție, legiuitorul evită posibilitatea fraudării normelor de competență prin simpla inserare a mai multor cereri într-un singur act de sesizare a instanței, consolidând principiul că fiecare raport juridic distinct trebuie să fie supus jurisdicției corespunzătoare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.