(1)Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani.
(2)În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei niciunui stat.
(3)Punerea în mişcarea a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Termenul în care procurorul poate emite autorizarea este de până la 30 de zile de la data solicitării autorizării şi poate fi prelungit, în condiţiile legii, fără ca durata totală să depăşească 180 de zile.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 9 din Codul Penal reglementează principiul personalității legii penale, unul dintre principiile de aplicare a legii penale române în spațiu, alături de teritorialitate și universalitate. Acesta permite aplicarea legii penale române infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului național de către cetățeni români sau persoane juridice române. Articolul distinge două situații:
1. **Cazurile grave:** Legea română se aplică necondiționat (fără cerința dublei incriminări) dacă pedeapsa prevăzută este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani. Aceasta reflectă o preocupare sporită pentru protecția intereselor statului și a cetățenilor săi în cazul infracțiunilor de mare gravitate.
2. **Celelalte cazuri:** Legea română se aplică sub condiția dublei incriminări, adică fapta trebuie să fie prevăzută ca infracțiune și de legea penală a statului pe teritoriul căruia a fost săvârșită. O excepție de la dubla incriminare este cazul în care fapta a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat (spre exemplu, pe mare, în spațiul aerian internațional sau în spațiul cosmic).
Un aspect procedural esențial introdus de acest articol este cerința autorizării prealabile a procurorului general (al parchetului de pe lângă curtea de apel sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. Această cerință subliniază caracterul excepțional al aplicării principiului personalității și necesitatea unei evaluări atente a circumstanțelor înainte de inițierea procedurilor penale împotriva unui cetățean român sau a unei persoane juridice române pentru fapte comise în străinătate. Termenele stabilite pentru emiterea autorizației asigură o anumită celeritate, dar permit și o analiză aprofundată.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată