(1)

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu

gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a)împrejurările

şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele

folosite;

b)starea

de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c)natura

şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale

infracţiunii;

d)motivul

săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e)natura

şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale

ale infractorului;

f)conduita

după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului

penal;

g)nivelul

de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia

familială şi socială.

(2)Când pentru infracţiunea

săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama

de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre

acestea.

SECŢIUNEA 2:Circumstanţele

atenuante şi circumstanţele agravante