Art. 7: Aplicarea legii penale temporare

Art. 3 C. pen. - Legea penală mai favorabilă; Art. 4 C. pen. - Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul concursului de legi; Art. 5 C. pen. - Legea de dezincriminare; Art. 15 Constituția României - Neretroactivitatea legii

Articolul 7 din Codul Penal reglementează aplicarea legii penale temporare, constituind o excepție fundamentală de la principiul legii penale mai favorabile (lex mitior) și, implicit, de la principiul neretroactivității legii penale noi. O lege penală temporară este definită ca fiind o normă juridică penală a cărei durată de aplicare este limitată, fie printr-un termen expres prevăzut de legiuitor, fie prin natura temporară a situației excepționale care a impus adoptarea sa (de exemplu, stări de urgență, calamități, epidemii, război, crize economice). Specificitatea acestei legi constă în regimul său de ultraactivitate: ea se aplică infracțiunilor săvârșite pe parcursul existenței sale, chiar dacă urmărirea penală sau judecata se desfășoară după momentul ieșirii sale din vigoare. Această soluție este justificată prin rațiuni de politică penală, vizând asigurarea eficacității normei în circumstanțe excepționale și descurajarea infracționalității în perioade critice, eliminând posibilitatea ca infractorii să beneficieze ulterior de o eventuală legislație mai blândă adoptată după încetarea situației temporare. Astfel, aplicarea legii penale temporare este guvernată de principiul tempus commissi delicti, cu un regim special de ultraactivitate, indiferent de momentul judecării faptei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.