(1)

Când după

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până

la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o

lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată,

dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea

nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest

maxim.

*) Stabileşte că, în

interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru

ipoteza unei infracţiuni comise în stare de recidivă postexecutorie

judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal,

pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu

maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracţiunea

săvârşită prin luarea în considerare a dispoziţiilor art.

43 alin. (5) din Codul penal.

(2)Dacă după

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la

detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a

intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa

închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu

maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.

(3)Dacă legea nouă prevede

în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se

înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul

special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea

executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în

parte executarea amenzii.

(4)Măsurile educative

neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută,

iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în

conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

(5)Când legea nouă este mai

favorabilă în condiţiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare

şi măsurile de siguranţă neexecutate şi

neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au

corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi

limitele prevăzute de aceasta.

(6)Dacă legea nouă este

mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau

măsurilor de siguranţă, acestea se execută în

conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.

(7)Când o dispoziţie din legea

nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în

cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a

acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor

alin. (1)-(6).