Art. 52: Participaţia improprie

Art. 15 - Infracțiunea; Art. 16 - Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei; Art. 17 - Formele vinovăției; Art. 18 - Intenţia; Art. 19 - Culpa; Art. 29 - Eroarea de fapt; Art. 30 - Eroarea de drept; Art. 50 - Coautoratul; Art. 51 - Instigarea şi complicitatea; Art. 53 - Pluralitatea de infracțiuni

Articolul 52 din Codul Penal reglementează participația improprie, o formă atipică de pluralitate de infractori, distinctă de participația proprie (coautorat, instigare, complicitate) prin asimetria planului subiectiv al participanților. Esența participației improprii constă în instrumentalizarea unei persoane (făptuitorul imediat) care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală din culpă sau fără vinovăție, în timp ce participantul impropriu acționează cu intenție. Acesta din urmă este cel care dirijează activitatea infracțională, folosindu-se de o altă persoană care, din motive obiective (lipsa discernământului, constrângere, eroare de fapt, etc.) sau subiective (neglijență, imprudență), nu poate fi trasă la răspundere penală pentru fapta intenționată sau răspunde pentru o formă mai ușoară de vinovăție. Norma legală sancționează participantul impropriu cu pedeapsa prevăzută pentru fapta comisă cu intenție, reconfirmând principiul răspunderii penale bazate pe vinovăție. Alineatele (1), (2) și (3) detaliază diversele ipoteze, diferențiind după modalitatea de contribuție (săvârșire nemijlocită, determinare, înlesnire, ajutor) și forma de vinovăție a făptuitorului imediat. Trimiterea la Art. 50 și Art. 51 din Codul Penal la alin. (4) subliniază caracterul complementar al acestor dispoziții și aplicarea corespunzătoare a regulilor generale ale participației, subliniind însă natura sui generis a participației improprii în contextul pluralității de infractori.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.