Art. 436: Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă

Art. 438 - Genocidul; Art. 439 - Infracțiuni contra umanității; Art. 440 - Infracțiuni de război contra persoanelor; Art. 441 - Infracțiuni de război contra proprietății și altor drepturi; Art. 442 - Infracțiuni de război contra operațiunilor umanitare și emblemelor; Art. 228 - Furtul; Art. 229 - Furtul calificat; Art. 238 - Tâlhăria

Articolul 436 din Codul Penal incriminează o formă specifică și deosebit de gravă de infracțiune de război, respectiv 'Jefuirea celor căzuți pe câmpul de luptă'. Obiectul juridic al acestei infracțiuni este dublu: pe de o parte, valorile morale și sociale legate de respectul față de integritatea și demnitatea persoanelor decedate sau aflate în stare de vulnerabilitate extremă (răniți) în contextul unui conflict armat; pe de altă parte, proprietatea bunurilor acestor victime. Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de 'jefuire', care presupune însușirea pe nedrept a bunurilor aflate asupra morților sau răniților. Consumarea infracțiunii are loc în momentul însușirii efective a bunurilor. Condiția esențială privind locul sau contextul săvârșirii faptei este ca aceasta să se producă 'pe câmpul de luptă' sau să fie 'urmarea unor operații de război', chiar dacă nu direct pe câmpul de luptă (alin. 2). Latura subiectivă impune existența intenției (directe sau indirecte) de a săvârși fapta de jefuire. Această incriminare reflectă angajamentele României sub dreptul internațional umanitar, în special Convențiile de la Geneva și Protocoalele Adiționale, care califică spolierea victimelor de război drept o crimă gravă de război. Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 3 la 10 ani, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, subliniind severitatea cu care legiuitorul sancționează astfel de acte comise în timpul conflictelor armate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.