Art. 422: Părăsirea câmpului de luptă

Art. 394 - Trădarea; Art. 398 - Ataşarea la inamic; Art. 403 - Sustragerea de la luptă; Art. 423 - Sustragerea de la îndeplinirea îndatoririlor de luptă; Art. 430 - Fapte asimilate trădării

Articolul 422 din Codul Penal incriminează fapte de o gravitate excepțională, care atentează direct la capacitatea de apărare a statului în timpul conflictelor armate. Obiectul juridic special îl reprezintă capacitatea de apărare a României, îndeosebi coeziunea, disciplina și combativitatea forțelor armate în condiții de luptă. Norma juridică sancționează mai multe modalități de săvârșire a infracțiunii, toate caracterizate prin afectarea fundamentală a intereselor militare naționale în fața inamicului: (1) Părăsirea câmpului de luptă, ce implică abandonarea nepermisă a poziției sau zonei de angajament direct; (2) Refuzul de a acționa în timpul luptei, care se materializează prin inacțiunea intenționată în fața necesității combative; (3) Predarea în captivitate, modalitate distinctă de capturarea forțată, presupunând o inițiativă voluntară de a se preda, de regulă în detrimentul misiunii sau cu scopul de a evita lupta; (4) Săvârșirea oricăror altor fapte de natură a servi cauzei inamicului, o formulare cu caracter generic ce acoperă orice act sau omisiune care, prin consecințele sale, avantajează inamicul și compromite interesele naționale de apărare. Elementul material al infracțiunii este de regulă acțiunea, dar și inacțiunea în cazul refuzului. Infracțiunea este comisivă prin omisiune. Forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă, având în vedere gravitatea faptei și rezultatul socialmente periculos, în special latura subiectivă a servirii cauzei inamicului. Pedepsele, deosebit de severe (detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani), reflectă pericolul social extrem al acestor acte pentru siguranța națională și pentru viețile combatanților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.