Art. 42: Condamnări care nu atrag starea de recidivă

Art. 41 - Recidiva postexecutorie; Art. 39 - Recidiva; Art. 40 - Recidiva mică; Art. 15 - Legea penală mai favorabilă; Art. 16 - Termenul de prescripție a răspunderii penale; Art. 17 - Cauzele care înlătură răspunderea penală; Art. 118 - Cauze care înlătură executarea pedepsei; Art. 129 - Amnistia (Codul penal anterior, dacă este relevant pentru contextul istoric al amnistiei); Art. 5 - Aplicarea legii penale mai favorabile; Art. 6 - Aplicarea legii penale în spațiu; Art. 24 - Infracțiunea din culpă

Articolul 42 din Codul Penal stabilește o serie de excepții, expres și limitativ prevăzute de legiuitor, în situația cărora o condamnare anterioară nu va fi luată în considerare la stabilirea stării de recidivă. Aceste excepții sunt fundamentate pe principii esențiale ale dreptului penal și au scopul de a asigura coerența sistemului și respectarea drepturilor fundamentale. Litera a) vizează situațiile de dezincriminare (abrogarea legii penale), caz în care fapta nu mai constituie infracțiune. A lua în considerare o astfel de condamnare pentru a reține recidiva ar contraveni principiului legalității incriminării. Litera b) privește infracțiunile amnistiate; amnistia, fiind o cauză care înlătură răspunderea penală sau executarea pedepsei, anihilează și efectele condamnării sub aspectul stării de recidivă, restabilind nevinovăția persoanei pentru acea faptă. Litera c) exclude de la calculul recidivei condamnările pentru infracțiuni săvârșite din culpă. Această prevedere subliniază distinctia esențială între formele de vinovăție - intenția și culpa - și reflectă o politică penală care consideră că recidiva, ca factor de agravare, trebuie să vizeze în principal acele persoane care au manifestat o perseverență infracțională rezultată dintr-o atitudine intenționată de nesupunere față de normele de drept penal.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.