Art. 419: Abuzul de autoritate

Art. 297 - Abuzul în serviciu; Art. 298 - Neglijența în serviciu; Art. 308 - Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu acestea; Art. 309 - Noțiunea de funcționar public; Art. 310 - Infracțiunea continuată

Articolul 419 din Codul Penal incriminează abuzul de autoritate, o infracțiune specială care vizează protejarea bunei funcționări a activităților în care există o relație de subordonare sau ierarhie, precum și protejarea intereselor legale și a integrității profesionale a subordonaților. Subiectul activ al acestei infracțiuni este calificat, putând fi doar un superior sau un șef, adică o persoană care deține o poziție ierarhică superioară față de victimă. Subiectul pasiv este, de asemenea, calificat, fiind întotdeauna un inferior sau subordonat. Elementul material al infracțiunii constă în încălcarea atribuțiilor de serviciu, faptă care trebuie să aibă ca urmare imediată una dintre cele două modalități alternative: fie cauzarea unei vătămări grave a intereselor legale ale inferiorului/subordonatului, fie obligarea acestuia să încalce propriile îndatoriri de serviciu. Vătămarea trebuie să fie de o gravitate considerabilă și să afecteze interesele legale, nu doar morale, ale victimei. Obligarea la încălcarea îndatoririlor presupune o constrângere, chiar și morală, exercitată de superior. Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea se comite cu intenție, directă sau indirectă. Articolul 419 se distinge de abuzul în serviciu (Art. 297 C.Pen.) prin specificitatea subiectului pasiv și a consecințelor, concentrându-se exclusiv pe raporturile ierarhice și pe prejudiciul adus subordonaților, spre deosebire de abuzul în serviciu care protejează interesele publice sau ale altor persoane în general.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.