Art. 417: Insubordonarea

Art. 415 - Încălcarea consemnului; Art. 416 - Dezbaterea de ordine; Art. 418 - Abuzul de autoritate; Art. 421 - Nesupunerea la ordin; Art. 423 - Lipsa nemotivată; Art. 424 - Dezavuarea autorității; Art. 13 - Aplicarea legii penale în timp; Art. 15 - Legea penală și timpul; Art. 38 - Pedepsele principale; Art. 157 - Înțelesul unor termeni sau expresii

Articolul 417 din Codul Penal reglementează infracțiunea de insubordonare, o faptă ce aduce atingere gravă ordinii și disciplinei militare, precum și autorității comenzii. Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a serviciului militar, bazate pe respectul ierarhiei și executarea promptă a ordinelor legale. Elementul material al infracțiunii constă în refuzul explicit și neechivoc de a executa un ordin, cu condiția ca acesta să privească îndatoririle de serviciu ale subiectului activ. Subiectul activ este calificat, de regulă un militar sau o persoană cu atribuții similare în cadrul unor structuri ierarhice. Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă, presupunând conștientizarea caracterului ilegal al refuzului și dorința de a nu îndeplini ordinul. Alin. (2) instituie o variantă agravată a infracțiunii, aplicabilă în situații excepționale precum timpul de război, starea de asediu sau starea de urgență, reflectând importanța fundamentală a disciplinei în aceste contexte critice. Distincția față de infracțiunea de nesupunere la ordin (Art. 421 C. Pen.) constă, în principal, în caracterul mai activ, direct și sfidător al refuzului în cazul insubordonării, în timp ce nesupunerea poate implica o atitudine mai pasivă sau o simplă omitere.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.