Art. 416: Părăsirea postului sau comenzii

Art. 408 - Dezicerea de grad sau funcție; Art. 409 - Tentația la dezertare; Art. 410 - Dezertarea; Art. 411 - Îndepărtarea din zona de operațiuni; Art. 417 - Nesupunerea la ordine; Art. 418 - Încălcarea consemnului; Art. 419 - Refuzul de a executa ordine; Art. 39 - Timpul de război; Art. 183 - Starea de asediu și starea de urgență; Art. 35 - Tentativa (aplicabilitate generală); Art. 48 - Coautoratul, instigarea și complicitatea (aplicabilitate generală)

Articolul 416 din Codul Penal reglementează infracțiunea militară de părăsire a postului sau comenzii, având ca scop protejarea disciplinei militare, a ordinii și a capacității operaționale a Forțelor Armate ale României. Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la desfășurarea corespunzătoare a serviciului militar și îndeplinirea atribuțiilor specifice. Subiectul activ al infracțiunii este întotdeauna un militar, indiferent de grad sau funcție. Elementul material constă în acțiunea de părăsire, fără drept, a postului, serviciului, a oricărui alt loc în care militarul trebuia să se afle (alin. 1), sau a comenzii ori a serviciului de permanență (alin. 2). Fapta de părăsire implică o lipsă de prezență sau o absență nejustificată de la locul de executare a îndatoririlor. Latura subiectivă presupune existența intenției (dol), directă sau indirectă, militarul conștientizând că părăsește locul unde trebuia să se afle și urmărind sau acceptând această consecință. Sancțiunile sunt diferențiate în funcție de gravitatea faptei și de contextul săvârșirii. Agravantele prevăzute la alin. (3) - săvârșirea faptelor pe durata stării de asediu, stării de urgență sau în timp de război - reflectă pericolul social sporit al acestor conduite în situații excepționale, când disciplina militară este crucială pentru securitatea națională și apărare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.