Art. 414: Dezertarea

Art. 398 - Neexecutarea la timp a dispozițiilor; Art. 410 - Părăsirea postului; Art. 411 - Nerespectarea consemnului; Art. 412 - Refuzul de a executa un ordin; Art. 413 - Fapta militarului care se sustrage de la exercițiul funcțiunii; Art. 415 - Fapta militarului care își provoacă o vătămare; Art. 416 - Fuga de la datorie; Art. 417 - Predarea unității, navei sau aeronavei militare; Art. 420 - Insubordonarea; Art. 421 - Revolta; Art. 425 - Omisiunea sesizării; Titlul X - Infracțiuni contra capacității de apărare a României (Art. 399 - 425)

Articolul 414 din Codul Penal reglementează infracțiunea de dezertare, o faptă ce aduce atingere disciplinei militare și capacității de apărare a statului. Latura obiectivă a infracțiunii constă în absența nejustificată a militarului de la unitate sau serviciu, diferențiată în funcție de context: (1) forma tipică, cu o absență ce depășește 3 zile; (2) forme agravate, săvârșite de doi sau mai mulți militari împreună, având asupra sa o armă militară, sau în timpul misiunilor în afara teritoriului român; (3) forma calificată, săvârșită în timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu sau de urgență, cu o absență ce depășește 24 de ore. Subiectul activ este calificat, putând fi doar un militar. Latura subiectivă presupune intenția, de regulă directă, de a se sustrage permanent sau pe o durată îndelungată de la îndeplinirea îndatoririlor militare. Această infracțiune este considerată, în general, o infracțiune continuă, consumându-se în momentul depășirii termenului legal de absență și prelungindu-se pe toată durata acesteia. Distincția față de alte infracțiuni similare, precum părăsirea postului (Art. 410 C.pen.), se face în special prin durata absenței și prin scopul urmărit de militar.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.