Art. 413: Absenţa nejustificată

Art. 412 Cod Penal - Sancționarea tentativei; Art. 414 Cod Penal - Dezertarea; Art. 415 Cod Penal - Sustragerea de la îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; Art. 416 Cod Penal - Nerespectarea consemnului; Art. 21 Cod Penal - Starea de necesitate; Art. 75 Cod Penal - Circumstanțe agravante

Articolul 413 din Codul Penal incriminează absența nejustificată a militarilor, reprezentând o infracțiune militară distinctă, inclusă în categoria infracțiunilor contra capacității de luptă a forțelor armate. Această faptă constă în părăsirea neautorizată a unității sau a locului de serviciu de către orice militar, pentru o perioadă delimitată strict între 4 și 24 de ore. Elementul esențial care conferă gravitate deosebită acestei infracțiuni, diferențiind-o de absențele simple sau de infracțiunea de dezertare (reglementată de Art. 414 C.P.), este condiția obligatorie a săvârșirii ei în contexte de criză majoră: în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență. Caracterul 'nejustificat' al absenței implică lipsa oricărui motiv legitim, recunoscut de lege sau de regulamentele militare, pentru părăsirea postului. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se comite cu intenție (dol), fie directă, fie indirectă, militarul fiind conștient de caracterul nejustificat și de consecințele faptei sale în condițiile excepționale. Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la unu la 3 ani sau amenda, reflectând gravitatea faptei în contextul în care coeziunea, disciplina și disponibilitatea forțelor armate sunt cruciale pentru securitatea națională. Articolul 413 se individualizează față de dezertare (Art. 414 C.P.) în principal prin durata absenței și, implicit, prin gradul de pericol social al faptei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.