Art. 401: Atentatul care pune în pericol securitatea naţională

Art. 188 - Omorul; Art. 189 - Omorul calificat; Art. 400 - Atentatul contra unui înalt funcționar public; Art. 394 - Trădarea; Art. 398 - Acte de terorism; Art. 402 - Acțiuni împotriva ordinii constituționale; Art. 175 - Funcționar public; Art. 20 - Tentativa; Art. 60 - Detențiunea pe viață; Art. 65 - Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi

Articolul 401 din Codul Penal reglementează o infracțiune distinctă și deosebit de gravă, ce combină agresiunea asupra vieții unei persoane cu un impact potențial devastator asupra securității naționale. Obiectul juridic special protejat este securitatea națională a României, înțeleasă ca ansamblul de valori fundamentale ale statului, a căror integritate și funcționalitate sunt puse în pericol prin fapta incriminată. Ca subiect pasiv calificat, legea indică o "persoană care deţine o funcţie de demnitate publică", subliniind importanța vitală a stabilității și continuității exercitării acestor funcții pentru buna guvernare și ordinea publică. Elementul material al infracțiunii constă în "atentatul contra vieţii", ceea ce implică, de regulă, acte ce vizează suprimarea vieții, mergând de la tentativă până la consumarea omorului. Calificarea specială a faptei, care o distinge de omorul simplu (Art. 188 CP) sau de atentatul contra unui înalt funcționar public fără componenta de securitate națională (Art. 400 CP), o constituie "punerea în pericol a securității naționale". Această condiție impune existența unui pericol real și concret, generat de fapta de atentat, asupra intereselor fundamentale ale statului. Infracțiunea are, în esența sa, o natură formală sau de pericol, consumându-se în momentul în care actul de atentat, în contextul dat, generează un risc efectiv pentru securitatea națională, independent de realizarea efectivă a rezultatului (decesul victimei). Din perspectiva laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă (dol), făptuitorul trebuind să cunoască calitatea de demnitar a victimei și să prevadă sau să urmărească producerea pericolului la adresa securității naționale. Sancțiunea este una dintre cele mai severe prevăzute de Codul Penal (detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi), reflectând gravitatea extremă a atingerii aduse atât vieții umane, cât și fundamentelor statului. În practică, această infracțiune poate ridica probleme complexe de concurență cu alte fapte, în special cu cele de terorism (Art. 398 CP) sau alte infracțiuni contra securității naționale, necesitând o analiză riguroasă pentru aplicarea corectă a legii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.