Fapta cetăţeanului român
de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie
străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau
ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa
statului, prin:
a)provocare
de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei
militare străine;
b)subminare
economică, politică sau a capacităţii de apărare a
statului;
c)aservire
faţă de o putere sau organizaţie străină;
d)
ajutarea unei puteri sau organizaţii
străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile
împotriva securităţii naţionale,
se pedepseşte cu închisoarea de
la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 394 din Codul Penal reglementează infracțiunea de trădare, o faptă de o gravitate excepțională, îndreptată împotriva valorilor fundamentale ale statului român: unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea și independența. Obiectul juridic special al acestei infracțiuni este siguranța națională, prin protejarea existenței și integrității statului ca subiect de drept internațional și garant al ordinii constituționale interne. Subiectul activ calificat este exclusiv cetățeanul român, reflectând datoria specială de loialitate a acestuia față de propriul stat. Elementul material al laturii obiective constă în intrarea în legătură cu o putere sau organizație străină ori cu agenți ai acestora. Acest contact nu trebuie să fie neapărat direct, putând fi mediat. Latura subiectivă este caracterizată de intenția directă calificată prin scop, și anume scopul de a suprima sau știrbi oricare dintre valorile fundamentale menționate (unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului). Consumarea infracțiunii are loc în momentul realizării legăturii în scopul urmărit, indiferent dacă s-a produs sau nu o vătămare efectivă a siguranței naționale; este o infracțiune de pericol. Articolul detaliază patru modalități alternative de săvârșire a faptei, care exemplifică acțiunile specifice prin care se urmărește atingerea scopului ilicit, de la provocarea de război și înlesnirea ocupației militare, la subminarea internă (economică, politică, de apărare) și aservirea, sau la ajutarea unei activități ostile împotriva securității naționale.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.