Art. 38: Concursul de infracţiuni
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Există concurs real de
infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost
săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau
inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna
din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una
dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau
ascunderea altei infracţiuni.
(2)Există concurs formal de
infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune
săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în
care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează
conţinutul mai multor infracţiuni.
Articole Conexe / Referințe
Art. 39 - Regimul sancţionator al concursului de infracţiuni; Art. 40 - Pluralitatea intermediară; Art. 41 - Infracţiunea continuată; Art. 42 - Infracţiunea complexă; Art. 43 - Recidiva; Art. 44 - Pluralitatea de infracţiuni în cazul persoanei juridice; Art. 54 - Aplicarea legii penale mai favorabile; Art. 18 - Scopul și limitele aplicării legii penale
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 38 din Codul Penal reglementează instituția concursului de infracțiuni, o formă de pluralitate de infracțiuni, esențială pentru aplicarea corectă a legii penale și individualizarea pedepsei. Doctrina penală distinge două tipuri fundamentale de concurs: real și formal.
**Concursul real de infracțiuni** (alin. 1) presupune săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni de către aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru oricare dintre ele. Distinctivitatea acțiunilor/inacțiunilor este crucială, implicând o pluralitate de acte materiale ce realizează conținutul mai multor infracțiuni. O formă specială a concursului real este cea în care una dintre infracțiuni este comisă în scopul săvârșirii sau ascunderii altei infracțiuni, indicând o legătură teleologică sau funcțională între fapte.
**Concursul formal de infracțiuni** (alin. 2), denumit și concurs ideal, se caracterizează prin unitatea de acțiune sau inacțiune care, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează simultan conținutul mai multor infracțiuni. Aici, există o singură manifestare de voință, un singur act, dar care lezează simultan valori sociale distincte, protejate prin norme penale diferite. De exemplu, o acțiune care provoacă atât vătămări corporale, cât și distrugerea unui bun.
Stabilirea existenței concursului de infracțiuni este un pas preliminar indispensabil pentru aplicarea regimului sancționatoriu specific prevăzut de Art. 39 Cod Penal, asigurând o proporționalitate a pedepsei cu gravitatea ansamblului activității infracționale. Distincția între cele două tipuri de concurs este fundamentală pentru calificarea juridică a faptelor și pentru aplicarea corectă a legii, evitând încălcarea principiului 'non bis in idem' în raport cu fiecare infracțiune în parte.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol