Art. 368: Instigarea publică

Art. 47 - Instigarea (Cod Penal); Art. 52 - Participația penală (Cod Penal); Art. 56 - Pedepsele complementare (Cod Penal); Art. 175 - Funcționarul public (Cod Penal); Art. 367 - Constituirea de grup infracțional organizat (Cod Penal); Art. 369 - Incitarea la ură sau discriminare (Cod Penal); Art. 371 - Tulburarea ordinii și liniștii publice (Cod Penal); Art. 372 - Propagandă pentru război (Cod Penal) - pentru similaritatea contextului public de îndemn; Art. 373 - Comunicarea sau răspândirea de informații false (Cod Penal) - ca mijloc posibil

Articolul 368 din Codul Penal reglementează infracțiunea de instigare publică, o infracțiune de pericol, distinctă de forma clasică a instigării prevăzute la art. 47 C. pen. Spre deosebire de instigarea simplă, care vizează determinarea unei persoane sau a unor persoane determinate la săvârșirea unei infracțiuni, instigarea publică se caracterizează prin îndemnul adresat unei mase nedeterminate de oameni, utilizând mijloace de comunicare ce asigură publicitatea (verbal, în scris sau prin orice alte mijloace). Obiectul juridic special al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității statului și a ordinii publice, fiind o măsură preventivă împotriva fenomenelor de criminalitate de masă sau a tulburărilor sociale. Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de a îndemna publicul la săvârșirea de infracțiuni, indiferent de tipul acestora. Acțiunea trebuie să fie perceptibilă publicului și aptă să genereze un pericol pentru ordinea socială. Infracțiunea are un caracter formal, fiind consumată în momentul realizării actului de îndemn public, fără a fi necesară săvârșirea efectivă a infracțiunilor la care s-a instigat. Latura subiectivă se realizează cu intenție directă, instigatorul dorind sau acceptând posibilitatea ca prin acțiunea sa publicul să fie determinat să comită infracțiuni. Alin. (2) instituie o circumstanță agravantă specială, ridicând limitele de pedeapsă și adăugând pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, în cazul în care fapta este comisă de un funcționar public. Această agravantă se justifică prin încrederea specială conferită funcționarului public și prin gravitatea mai mare a faptei sale. Alin. (3) prevede o calificare a infracțiunii în raport cu urmarea sa, dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracțiunii la care s-a instigat. În acest caz, se aplică pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ceea ce implică o absorbție a instigării publice în infracțiunea efectiv săvârșită și o legătură de cauzalitate între actul de instigare și rezultatul produs. Aceasta nu transformă instigarea publică într-o infracțiune de rezultat, ci îi agravează pedeapsa în cazul producerii consecinței vizate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.