Art. 33: Pedepsirea tentativei

Art. 32 - Tentativa; Art. 34 - Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului; Art. 17 - Legalitatea incriminării și pedepsei; Art. 5 - Legea penală mai favorabilă; Art. 47 - Instigarea; Art. 48 - Ajutorul; Art. 49 - Coautoratul

Articolul 33 din Codul Penal reglementează principiul pedepsirii tentativei, consacrând regula 'pedepsirii excepționale' și a 'sancționării atenuate'. Astfel, potrivit alin. (1), tentativa este pedepsită numai dacă legea prevede în mod expres incriminarea acestei forme atipice de manifestare a activității infracționale. Aceasta înseamnă că nu orice tentativă la o infracțiune este sancționabilă, ci doar cele pentru care legiuitorul a prevăzut explicit o dispoziție în partea specială a Codului Penal sau în legi speciale. Rațiunea este că tentativa, deși periclitează valorile sociale, nu le lezează efectiv, iar gradul de pericol social este inferior infracțiunii consumate. Alin. (2) stabilește regimul sancționator al tentativei. Principiul general este cel al 'diminuării pedepsei': limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată se reduc la jumătate. Această atenuare se justifică prin faptul că rezultatul infracțional nu a fost produs, iar pericolul social concret este, de regulă, mai mic. Pentru situația în care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea consumată, alin. (2) instituie o regulă specială de echivalare: dacă instanța s-ar fi orientat spre această pedeapsă pentru forma consumată, tentativa se sancționează cu închisoarea de la 10 la 20 de ani. Această dispoziție asigură o individualizare corectă a pedepsei, având în vedere că detențiunea pe viață nu poate fi aplicată pentru o tentativă, dată fiind natura acesteia de infracțiune nerealizată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.