(1)Prezentarea sub o identitate
falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane,
făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau
transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară
activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la
identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel
de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar
public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori
pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2)Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea
identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 5 ani.
(3)Încredinţarea unui act ce
serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile
spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 327 din Codul Penal reglementează infracțiunea de fals privind identitatea, protejând încrederea publică în actele de identificare și buna desfășurare a activității autorităților publice. Textul incriminează trei fapte distincte:
1. **Alineatul (1)** sancționează fapta de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o asemenea identitate altei persoane, către un funcționar public (conform Art. 175 CP) sau unității sale, prin folosirea frauduloasă a unui act autentic sau falsificat ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile. Condiția esențială este ca acțiunea să fie săvârșită cu scopul de a induce sau a menține în eroare funcționarul public, în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul. Latura subiectivă impune intenția directă, calificată prin scopul special al producerii unei consecințe juridice.
2. **Alineatul (2)** constituie o variantă agravată a faptei de la alin. (1). Diferența constă în faptul că prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei alte persoane (un individ existent), sporind gravitatea faptei datorită atingerii aduse dreptului la identitate al victimei și potențialelor prejudicii cauzate acesteia.
3. **Alineatul (3)** incriminează o faptă distinctă, de pericol: încredințarea unui act (de identificare, legitimare, stare civilă) spre a fi folosit fără drept. Această variantă nu impune ca actul să fi fost efectiv folosit sau ca o consecință juridică să se fi produs; simpla încredințare cu destinația de a fi folosit fără drept este suficientă pentru consumarea infracțiunii. Latura subiectivă poate fi reprezentată de intenția directă sau indirectă. Spre deosebire de primele două alineate, care sunt infracțiuni de rezultat (producerea consecinței juridice sau inducerea în eroare), alineatul (3) este o infracțiune de pericol, unde simpla creare a situației de risc este pedepsită. Tentativa nu este incriminată pentru alineatele (1) și (2) conform formulării legii, iar pentru alineatul (3) este, în practică, dificil de conceput datorită caracterului instantaneu al faptei.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată