Art. 323: Uzul de fals

Art. 320 CP - Falsul material în înscrisuri oficiale; Art. 321 CP - Falsul intelectual; Art. 322 CP - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată; Art. 324 CP - Falsul informatic; Art. 325 CP - Falsul în declarații; Art. 35 CP - Infracțiunea continuată; Art. 38 CP - Concursul de infracțiuni; Art. 61 CP - Amenda

Articolul 323 din Codul Penal incriminează infracțiunea de uz de fals, care constă în acțiunea de folosire a unui înscris, fie el oficial sau sub semnătură privată, despre care făptuitorul știe că este fals. Această folosire trebuie să aibă ca scop producerea unei consecințe juridice. Infracțiunea de uz de fals este o infracțiune distinctă și autonomă față de infracțiunile de fals propriu-zise (falsificarea înscrisului). Obiectul juridic special al infracțiunii îl reprezintă relațiile sociale referitoare la încrederea publică în veridicitatea și siguranța înscrisurilor. Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de "folosire" a înscrisului fals, ceea ce presupune orice act prin care înscrisul este prezentat, invocat sau depus pentru a-și produce efectele juridice. Nu este necesar ca scopul urmărit să se fi realizat, infracțiunea fiind una de pericol, nu de rezultat. Latura subiectivă se realizează cu intenție, directă sau indirectă, făptuitorul trebuind să aibă cunoștință de caracterul fals al înscrisului. Dacă aceeași persoană falsifică înscrisul și apoi îl folosește, va exista un concurs real de infracțiuni între infracțiunea de fals și uzul de fals. Dacă însă înscrisul este falsificat de o altă persoană, iar făptuitorul îl folosește ulterior, fără a fi participat la falsificare, răspunderea va fi doar pentru uz de fals.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.