Art. 321: Falsul intelectual

Art. 175 - Funcționar public; Art. 297 - Abuzul în serviciu; Art. 320 - Falsul material în înscrisuri oficiale; Art. 322 - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată; Art. 323 - Uzul de fals; Art. 325 - Falsul informatic; Art. 33 - Tentativa

Articolul 321 din Codul Penal reglementează infracțiunea de fals intelectual, o specie a infracțiunilor de fals comise de subiecte calificate, respectiv funcționari publici. Obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale, în special cele emise de autoritățile publice. Obiectul material este reprezentat de înscrisul oficial, definit conform legii. Subiectul activ al infracțiunii este întotdeauna un funcționar public, în sensul art. 175 C. penal, care comite fapta în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv 'cu prilejul întocmirii' înscrisului oficial. Latura obiectivă presupune una din cele două modalități alternative de comitere: 1) atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului (acțiune pozitivă) sau 2) omisiunea cu știință de a insera anumite date sau împrejurări (inacțiune). Ambele acțiuni trebuie să vizeze conținutul ideologic al înscrisului. Latura subiectivă impune existența intenției (directe sau indirecte), funcționarul public având cunoștință că faptele atestate sunt nereale sau că omite cu bună știință inserarea unor date esențiale. Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care înscrisul oficial este întocmit cu conținutul falsificat. Articolul prevede expres incriminarea tentativei. Falsul intelectual intră frecvent în concurs real cu alte infracțiuni, cum ar fi abuzul în serviciu (dacă prin actul falsificat se produce o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime), delapidarea, sau infracțiunile de corupție, atunci când falsul este un mijloc de comitere a acestora.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.