Art. 320: Falsul material în înscrisuri oficiale

Art. 175 - Funcționarul public; Art. 321 - Falsul intelectual; Art. 322 - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată; Art. 323 - Uzul de fals; Art. 324 - Falsul informatic; Art. 325 - Falsul în declarații; Art. 297 - Abuzul în serviciu; Art. 308 - Infracțiuni săvârșite prin sisteme informatice și mijloace de comunicare electronică

Articolul 320 din Codul Penal reglementează infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, o incriminare esențială pentru protejarea încrederii publice în autenticitatea și veridicitatea documentelor emise de autorități sau de persoane juridice de drept public. Obiectul material al infracțiunii este înscrisul oficial, definit prin normele de drept administrativ și procedural, inclusiv biletele, tichetele sau alte imprimate cu valoare juridică. Elementul material al infracțiunii constă în contrafacerea scrierii sau subscrierii, ori în alterarea înscrisului în orice mod (adică, orice modificare ulterioară, adăugare, ștergere, tăiere etc.). Condiția esențială este ca acțiunea să fie de natură a produce consecințe juridice, chiar dacă acestea nu s-au produs efectiv. Formele de vinovăție sunt intenția directă sau indirectă. Articolul prevede o formă agravată a infracțiunii atunci când aceasta este săvârșită de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, caz în care pedeapsa este mai severă și poate include interzicerea exercitării unor drepturi. Falsul material se deosebește de falsul intelectual (Art. 321 C.P.) prin natura acțiunii de falsificare: primul vizează materialitatea înscrisului (autenticitatea acestuia ca obiect), în timp ce al doilea vizează conținutul ideologic al înscrisului (veridicitatea acestuia). Tentativa la falsul material în înscrisuri oficiale este, de asemenea, pedepsită.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.