Art. 319: Falsificarea de instrumente de autentificare străine

Art. 317 - Falsificarea de sigilii, timbre sau de instrumente de marcare; Art. 318 - Falsificarea de instrumente oficiale de marcare; Art. 320 - Falsul material în înscrisuri oficiale; Art. 321 - Falsul intelectual; Art. 322 - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată; Art. 323 - Uzul de fals; Art. 324 - Falsul informatic; Art. 8 - Locul săvârşirii infracţiunii; Art. 9 - Legea penală română şi infracţiunile săvârşite în afara teritoriului; Art. 10 - Infracțiuni săvârșite în afara teritoriului țării; Art. 12 - Infracțiuni săvârșite de cetățeni străini în afara teritoriului țării

Articolul 319 din Codul Penal constituie o normă de extindere a sferei de aplicare a dispozițiilor Capitolului III ('Falsuri în înscrisuri'), având în vedere caracterul infracțiunilor de fals. Acest articol clarifică aplicabilitatea incriminărilor din capitolul menționat și în situațiile în care obiectul material al faptei — instrumentele de autentificare sau de marcare — provine de la sau este folosit de autoritățile unui stat străin. Rolul său este de a asigura o protecție juridică extinsă împotriva falsificării, recunoscând importanța încrederii publice în instrumentele oficiale, indiferent de jurisdicția emitentă. Doctrina subliniază că, prin această prevedere, legiuitorul român tinde să preîntâmpine afectarea siguranței circuitului juridic și social internațional, consolidând principiul apărării încrederii publice chiar și în context transfrontalier. Astfel, se evită lacunele de impunitate în cazurile în care un fals comis pe teritoriul României vizează un element de extraneitate, protejând în același timp și reputația și integritatea sistemelor de autentificare străine, prin sancționarea oricărei fapte de falsificare a unor astfel de instrumente. Aplicarea acestui articol se realizează în conjuncție cu normele generale privind aplicarea legii penale în spațiu (Art. 8-12 Cod Penal).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.