(1)Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
(2)Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, săvârşită de către autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
(3)Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.
(4)Dobândirea pentru sine sau pentru altul, inclusiv prin primire, însuşire, cumpărare sau ca urmare a unei operaţiuni precum transferul, importul, exportul, vânzarea, transportul, distribuirea sau punerea la dispoziţie în vederea utilizării frauduloase a unui instrument de plată fără numerar falsificat se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5)Tentativa se pedepseşte.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 313 din Codul Penal sancționează diverse acțiuni circumscrise fazei post-falsificare a valorilor (monede, titluri de credit, valori străine) și, în mod distinct, a instrumentelor de plată fără numerar. Norma juridică are un rol esențial în protejarea încrederii publice în siguranța mijloacelor de plată și a circuitului economic. Alineatele (1) și (2) vizează, în esență, consumarea infracțiunii de falsificare prin punerea efectivă în circulație, precum și actele preparatorii imediate (primire, deținere, transmitere), dacă acestea sunt săvârșite cu intenția de a le pune în circulație. Legiuitorul a optat pentru o soluție de absorbție, pedeapsa aplicată fiind cea prevăzută pentru infracțiunea de falsificare prin care valorile au fost produse, indicând o unitate de intenție și o relație de consum între falsificare și circulație, mai ales când autorul sau participantul la falsificare este și cel care le pune în circulație.
Alineatul (3) introduce o infracțiune distinctă, cu o gravitate redusă, destinată situațiilor în care o persoană, deși inițial de bună-credință, constată ulterior că valoarea deținută este falsificată și, cu toate acestea, o repune în circulație. Reducerea la jumătate a limitelor speciale ale pedepsei subliniază lipsa intenției inițiale de a falsifica sau de a intra în posesia unei valori falsificate.
Alineatul (4) reprezintă o adaptare a legislației la realitățile infracționalității moderne, incriminând dobândirea (prin multiple modalități: primire, însușire, cumpărare, transfer, import, export, vânzare, transport, distribuire, punere la dispoziție) de instrumente de plată fără numerar falsificate, în vederea utilizării frauduloase. Această prevedere este autonomă și are o pedeapsă specifică, mai aspră decât în alte cazuri de simplă punere în circulație, dată fiind vulnerabilitatea sistemelor de plată electronică. Diversitatea acțiunilor tipice demonstrează intenția legiuitorului de a acoperi toate formele de acces la astfel de instrumente în scop ilicit.
Alineatul (5) extinde aplicabilitatea normei, pedepsind explicit tentativa pentru toate modalitățile infracționale prevăzute în articol, consolidând astfel efectul preventiv și represiv al dispozițiilor.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.