(1)

Dispoziţiile

art. 289-292, 295, 297-300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii

publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor

săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care

exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o

remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei

persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul

oricărei persoane juridice.

*) ICCJ admite sesizarea formulată de Curtea de Apel

Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi

de familie prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri

prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

"dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale

reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal

raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită

permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o

însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice

prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei

întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care

este supusă controlului ori supravegherii autorităţilor publice

cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public" şi

stabileşte că:

Întreprinzătorul titular al

unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor art. 308

alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită

permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare

de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art.

175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea

individuală.

În cazul în care

întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită

un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii

autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului

serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în

accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

*) Decizia nr.

15/2024

- ICCJ admite recursul în interesul legii formulat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie.

În interpretarea şi aplicarea

unitară a dispoziţiilor art. 152 alin. (1) lit. a) din

Codul de procedură penală

raportat la art. 139 alin. (2) din

Codul de procedură penală

stabileşte că infracţiunea de delapidare

prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 308 alin. (1) din

Codul penal nu poate fi încadrată în noţiunea de infracţiune

contra patrimoniului.

(2)În acest caz, limitele speciale

ale pedepsei se reduc cu o treime.