(1)Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 297 din Codul Penal reglementează infracțiunea de abuz în serviciu, o faptă de serviciu care protejează buna desfășurare a activității administrației publice și, concomitent, drepturile și interesele legitime ale persoanelor. Subiectul activ al infracțiunii este întotdeauna unul calificat, respectiv funcționarul public, definit conform Art. 175 C.P. Latura obiectivă a infracțiunii cunoaște două modalități normative: (1) săvârșirea unei acțiuni sau inacțiuni în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constând în neîndeplinirea unui act prevăzut de lege (sau alt act normativ cu putere de lege) ori îndeplinirea acestuia cu încălcarea unei dispoziții legale, și care are ca urmare o pagubă sau o vătămare a drepturilor ori intereselor legitime. Această modalitate este o infracțiune de rezultat, impunând existența unui raport de cauzalitate între faptă și urmarea produsă. (2) îngrădirea exercitării unui drept sau crearea unei situații de inferioritate pe criterii discriminatorii (rasă, sex, religie etc.). Această a doua modalitate reprezintă o infracțiune de pericol sau de obstacol, care nu necesită producerea unei pagube patrimoniale. Latura subiectivă implică intenția, directă sau indirectă, funcționarul public acționând cu știința că nu îndeplinește un act prevăzut de lege sau îl îndeplinește cu încălcarea acesteia, acceptând consecința (paguba/vătămarea) sau, în cazul alin. (2), cu intenția de a îngrădi dreptul pe motive discriminatorii. Infracțiunea se distinge de neglijența în serviciu (Art. 298 C.P.) prin elementul intenției, abuzul presupunând o conduită deliberată contrară legii.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată