(1)Evadarea din starea legală

de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoarea de la 6

luni la 3 ani.

(2)Când evadarea este

săvârşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este

închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor

drepturi.

(3)

Se consideră evadare:

a)neprezentarea

nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la

expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;

b)părăsirea,

fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de

muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere.

c)încălcarea de către persoana aflată în arest

la domiciliu a obligaţiei de a nu părăsi imobilul ori

nerespectarea de către aceasta a itinerarului sau condiţiilor de

deplasare, stabilite potrivit legii.

(3

1

)Se consideră evadare şi fapta

persoanei condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la

pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliţie în vederea

punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile

de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care sa

dispus executarea pedepsei.

(4)În situaţiile prevăzute la alin. (1), (2),

alin. (3) lit. a) şi b) şi alin. (3

1

), pedeapsa

aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa

rămasă neexecutată la data evadării.

(4

1

)În situaţia prevăzută la

alin. (3) lit. c), se aplică regulile privind concursul de

infracţiuni.

(5)Tentativa la infracţiunile

prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.