(1)

Fapta funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie

ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau a altei

persoane care acţionează la instigarea sau cu

consimţământul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei

persoane puternice suferinţe fizice ori psihice:

a)în

scopul obţinerii de la această persoană sau de la o

terţă persoană informaţii sau declaraţii;

b)în

scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terţă

persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis;

c)în

scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a

face presiuni asupra unei terţe persoane;

d)pe un

motiv bazat pe orice formă de discriminare, se pedepseşte cu

închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor

drepturi.

(2)Dacă fapta

prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare o vătămare

corporală, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi

interzicerea exercitării unor drepturi.

(3)Tortura ce a avut ca urmare

moartea victimei se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 25 de ani

şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4)Tentativa la infracţiunea

prevăzută în alin. (1) se pedepseşte.

(5)Nicio împrejurare

excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de

război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate

politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu

poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi

invocat ordinul superiorului ori al unei autorităţi publice.

(6)Nu constituie tortură

durerea sau suferinţele ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale

şi care sunt inerente acestor sancţiuni sau sunt ocazionate de ele.