Art. 281: Supunerea la rele tratamente
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Supunerea unei persoane la
executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative în
alt mod decât cel prevăzut de dispoziţiile legale se pedepseşte
cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2)Supunerea la tratamente
degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de reţinere,
deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau
educative, privative de libertate, se pedepseşte cu închisoarea de la unu
la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică.
Articole Conexe / Referințe
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 281 din Codul Penal reglementează infracțiunea de supunere la rele tratamente, o incriminare menită să protejeze integritatea fizică și psihică, precum și demnitatea persoanelor aflate sub autoritatea statului sau în situații de vulnerabilitate rezultând din aplicarea unor măsuri coercitive. Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale referitoare la respectarea demnității umane și a legalității modalității de executare a pedepselor și măsurilor privative de libertate.
Fapta prevăzută la alin. (1) constă în supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau educative în alt mod decât cel prevăzut de dispozițiile legale. Această modalitate se referă la aplicarea ilegală a unor sancțiuni, de exemplu, prin depășirea duratei sau a condițiilor impuse de lege, sau prin aplicarea unor tratamente care nu sunt permise de reglementările în vigoare. Subiectul activ este de regulă o persoană cu o anumită calitate, care are atribuții legate de executarea respectivelor măsuri sau pedepse.
Alin. (2) incriminează supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de reținere, deținere ori în executarea unei măsuri de siguranță sau educative, privative de libertate. Aceasta reprezintă o formă agravată, deoarece vizează tratamente de o gravitate sporită, care lezează puternic demnitatea umană, cauzând suferințe fizice sau psihice considerabile, fără a atinge însă pragul intensității suferinței specifice torturii (Art. 282 CP). Diferența esențială față de tortură constă în intensitatea suferinței provocate și, de regulă, în absența scopului calificat cerut la tortură (obținerea de informații, pedeapsă, intimidare etc.). Tratamentele inumane implică o suferință de intensitate mare, iar cele degradante implică umilirea și decredibilizarea victimei. Subiectul pasiv este calificat, fiind o persoană aflată într-o situație de privare de libertate.
Latura subiectivă, în ambele cazuri, o constituie intenția, directă sau indirectă. Infracțiunea este distinctă de purtarea abuzivă (Art. 280 CP), care are un domeniu de aplicare mai larg și nu presupune neapărat o privare de libertate a victimei sau o executare ilegală a unei măsuri legale.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol