(1)Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe,
vătămarea corporală, lovirile sau vătămările
cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui
judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
se sancţionează cu pedeapsa privativă de libertate
prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite
speciale se majorează cu jumătate.
(2)Săvârşirea unei infracţiuni împotriva
unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de
intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea
atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa
privativă de libertate prevăzută de lege pentru acea
infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu
jumătate.
(3)Cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă
privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului.
(4)Dispoziţiile alin. (1)-(3)
se aplică în mod corespunzător şi faptelor comise împotriva unui
avocat în legătură cu exercitarea profesiei.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 279 din Codul Penal reglementează infracțiunea de ultraj judiciar, o formă calificată a infracțiunii de ultraj, având ca scop protejarea autorității și bunei desfășurări a actului de justiție. Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, la exercitarea fără piedici a atribuțiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor și avocaților, precum și integritatea fizică și morală a acestora și a membrilor lor de familie.
Articolul distinge între mai multe ipoteze:
- **Alin. (1)** vizează amenințarea, lovirea, vătămarea corporală sau omorul săvârșite direct împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de bază se majorează cu jumătate, reflectând gravitatea faptei prin prisma calității subiectului pasiv și a contextului funcțional.
- **Alin. (2)** extinde sfera de aplicare la orice altă infracțiune comisă împotriva unui judecător sau procuror, inclusiv împotriva bunurilor acestora, dacă fapta este săvârșită cu un scop special: intimidarea sau răzbunarea, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. Aici nu se impune condiția ca magistratul să fie în exercițiul funcțiunii la momentul faptei, ci existența unei legături cauzale între actul infracțional și activitatea profesională, motivată de scopul special. Și în acest caz, pedeapsa se majorează cu jumătate.
- **Alin. (3)** asimilează faptele de la alin. (2) situației în care acestea sunt comise împotriva unui membru de familie al judecătorului sau procurorului, recunoscând că agresiunile împotriva apropiaților pot avea același efect de intimidare sau răzbunare asupra magistraților.
- **Alin. (4)** extinde dispozițiile întregului articol și la avocați, recunoscând rolul esențial al acestora în înfăptuirea justiției și necesitatea protejării integrității și independenței lor profesionale.
Ultrajul judiciar se deosebește de infracțiunile de bază prin calitatea specială a subiectului pasiv și/sau prin scopul urmărit, iar de ultrajul general (Art. 257 C.Pen.) prin specificitatea subiectului pasiv și prin obiectul juridic special. Este o infracțiune formală (în cazul alin. 1) sau de scop (în cazul alin. 2 și 3), iar majorarea pedepsei reprezintă o circumstanță legală de agravare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.