(1)
Persoana care, fiind avertizată asupra consecinţelor faptei
sale:
a)împiedică,
fără drept, organul de urmărire sau instanţa să
efectueze, în condiţiile legii, un act procedural;
b)refuză
să pună la dispoziţia organului de urmărire penală,
instanţei sau judecătorului sindic, în tot sau în parte, datele,
informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost
solicitate în mod explicit, în condiţiile legii, în vederea
soluţionării unei cauze, se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă.
(2)Dispoziţiile alin. (1) nu se
aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru
infracţiunea care formează obiectul procesului penal.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 271 din Codul Penal incriminează fapta de obstrucționare a justiției, o infracțiune ce face parte din categoria faptelor contra înfăptuirii justiției. Obiectul juridic special protejat este buna desfășurare a activității organelor judiciare (organul de urmărire penală, instanța de judecată, judecătorul sindic în materie de insolvență), prin asigurarea aflării adevărului și soluționării cauzelor în conformitate cu legea.
Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană, cu o condiție esențială: aceasta trebuie să fi fost avertizată prealabil cu privire la consecințele penale ale faptei sale. Această avertizare transformă subiectul activ dintr-unul comun într-unul calificat prin luarea la cunoștință a obligației și a sancțiunilor.
Latura obiectivă a infracțiunii cunoaște două modalități alternative de săvârșire:
1. **Împiedicarea unui act procedural (lit. a):** Constă în acțiunea de a zădărnici, fără drept, efectuarea unui act procedural legal de către organele judiciare. Aceasta presupune o ingerință activă, de natură să altereze sau să stopeze derularea normală a unui act specific (ex: o percheziție, o audiere, o cercetare la fața locului).
2. **Refuzul de a furniza date, informații, înscrisuri sau bunuri (lit. b):** Implică o inacțiune, respectiv omisiunea de a pune la dispoziția organelor judiciare, la solicitarea explicită și legală a acestora, elemente esențiale pentru soluționarea cauzei. Este necesar ca aceste elemente să fie deținute de persoana în cauză.
Latura subiectivă impune existența intenției (directe sau indirecte), în ambele variante. Făptuitorul trebuie să conștientizeze că acțiunea sau inacțiunea sa obstrucționează justiția și să dorească sau să accepte acest rezultat. Condiția avertizării prealabile joacă un rol important în demonstrarea elementului intelectiv al intenției, respectiv cunoașterea caracterului ilicit al faptei.
**Excepția de la alineatul (2)** este fundamentală și stipulează că dispozițiile alin. (1) nu se aplică persoanei urmărite sau judecate pentru infracțiunea care formează obiectul procesului penal. Această prevedere este o garanție a dreptului la apărare și a principiului *nemo tenetur se ipsum accusare* (nimeni nu este obligat să se autoincrimineze), specific procesului penal. Astfel, o persoană acuzată nu poate fi pedepsită pentru obstrucționarea justiției prin simplul refuz de a furniza probe împotriva propriei persoane în cadrul procesului în care este acuzată. Alineatul (2) subliniază că infracțiunea de obstrucționare a justiției vizează terți sau situații care nu se suprapun cu exercițiul dreptului fundamental de a nu contribui la propria incriminare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.